TU!
Sufletul meu pereche…. TU care m-ai imbratisat, m-ai sarutat si
m-ai iubit asa cum nu a facut-o nimeni, iar eu te-am imbratisat,
te-am sarutat si te-am iubit asa cum nu a facut-o nimeni. Te-am
cautat in nestire, te chemam cu ardoare si intr-o zi te-am gasit.
Te-am gasit in acea zi senina, in acea zi in care ma priveai cu
dorinta si cu dragoste. In acea zi in care razele soarelui imi
strabatea prin firele rebele de par, imi saruta buzele, parul si
trupul. Copacii, florile si iarba erau martori la dragostea noastra.
Si ele si-au dat consimtamantul de a ne iubi. Tu erai al meu si eu a
ta. Ce ne puteam dori mai mult?
Nu
stiu, dar dupa o vreme am inceput sa ne dorim altceva. Nu stiu ce, nu
stiu nici acum. Stiu doar ca te-am iubit nebuneste, asa cum ti-am zis
ca te-am iubit, asa cum nu am iubit pe nimeni. Mi-am dorit sa ma
iubesti si tu …macar pe jumatate cum te iubeam eu, dar mandria ta a
fost mai mare decat iubirea, mai mare decat noi. Un om care iti
spune ca are nevoie de tine, nu ii dai cu piciorul si renunti, in
acel moment s-ar putea sa renunte la viata lui. Un om care iti spune
ca are nevoie de dragoste, nu fugi de el, daruieste-i dragoste. Un om
care spune ca vrea timp si momente de iubire, acorda-i-le.
Stii
cine fuge? Lasii! Cei care nu pot si nu vor sa lupte. Si mai sunt
unii, egoistii, cei care se iubesc doar pe sine.
Cu
toate astea, nu judec, poate e mai bine asa. Dar totul doare, doare
precum un cutit infipt in inima, doare pentru ca nu ai comunicat cum
trebuie, cat trebuie, doare ca nu ai iubit cum trebuie, cat trebuie,
doare ca aveai alte sperante si alte dorinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu