"Exist in van sau am un scop?"

Prima saptamana de toamna, plimbarea pe care o faci zilnic in parc, astazi iti aduce aminte doar de amintiri triste, simteai ca ai depasit momentul, dar nu e asa. Cel mai rau te doare ca nimeni nu stie cat o sa dureze durerea asta. Incerci sa zambesti, sa fii fericita, dar cand ajungi acasa, in cei patru pereti si se lasa linistea, iti dai seama ca inca nu esti vindecata pe deplin. Parca si la radio sunt doar melodiile care celebreaza suferinta asta. Si astazi, e o zi frumoasa de toamna, cum nici vara nu a fost asa frumoasa, iti aduci aminte cum stateai la plaja acum cateva zile si suspinai sub prosop pentru a nu te vedea nimeni.

Plimbarea de-a lungul marii te-a amarat mai tare decat plimbarea pe care o faci acum prin parc, dar continui sa tragi aer in piept si sa iti spui ca esti puternica, desi te minti singura, ca stii ca nu esti, dar nu ai incotro. Iti aduci aminte de alte probleme mai grave ale tale sau ale apropiatilor tai, simti ca trebuie sa te focalizezi pe altceva. Mergand pe alee, o frunza deja ingalbenita de soare te mangaie usor si atunci te trezesti la realitate. Iti pui intrebarea: "Exist in van sau am un scop?". Iti spui: "Desigur ca aveam un scop... Aveam... Acum, incerc sa imi focalizez altul."

Cum erai inainte de asta? O fata vesela, energica, hotarata, cu un scop bine precis, bucuroasa de a face lucruri noi, care se bucura la fericirea sa si a celor din jur. Fata aia, cred ca a murit demult.

Inca te bucuri de fericirea altora, inca privesti viata ca pe o sansa ce ti-a fost oferita pentru a te dezvolta, dar simti ca ceva acolo a murit.

Banuiesc ca te regasesti in descriere, poate nu 100%, insa cateva nuante ai capatat la citirea acestor randuri.

Nu o sa ma dau desteapta si o sa zic ca ce tare sunt si de fericita, asta pentru ca fericirea e relativa, ceea ce ma face pe mine fericita, s-ar putea ca pe tine sa nu te faca, sau ce as putea eu sa fac sa scap de o tristete, pe tine nu te scapa.

Experienta m-a invatat ca viata e plina de surprize si ceea ce ieri iubeai, astazi poate urasti, ceea ce ieri iti placea, astazi nu mai vrei, ceea ce ieri te facea fericita, astazi nu te mai face.

Noi suntem doar niste actori pe scena vietii, fiecare om devine un invatator pentru altul, iar fiecare experienta traita trebuie sa intelegi ca ai ce invata din ea. Nu trai precum gasca care trece prin apa, ci asimileaza orice experienta si asigura-te ca nu o sa mai faci aceleasi greseli. Nu condamna, nu critica, nu te razbuna, mergi mai departe, Dumnezeu are grija de fiecare, iar fiecare fapta a ta va fi rasplatita sau platita intr-un fel sau altul, in viata asta sau in alta.

Cineva ma intreba daca ma lupt in viata sau daca dau din coate sa devin cineva, raspunsul meu este ca da, ma lupt in fiecare zi sa creez o atmosfera optimista in vietilor tuturor celor de langa mine, ma lupt sa devin un lider capabil sa se comporte ca atare si sa devin un exemplu oferind solutii, nu critici, oferind sprijin si idei coborand sau ridicand nivelul pentru fiecare om in parte, asta mi se pare mie un om de-a dreptul luptator.

Ganduri printre ganduri bune!


PS: Daca va place articolul, nu il tineti doar pentru voi, distribuiti-l!

XOXO