Despre oameni...

Echilibru

 

Am inceput sa discut cu numerosi oameni care au caractere diferite, care au crescut in medii diferite, avand cultura si nivel de educatie diferit si am descoperit ca sunt destui care au avut dezechilibre in familie. Echilibrul emotional este cel mai important in viata omului. Caldura si armonia in familie ajuta copii sa relationeze mai bine, sa fie deschisi si sa nu ramana frustrati pe anumite segmente.

Adultul nu poate sa inteleaga toata nemultumirea unui copil, insa intr-o zi acel copil va deveni adult, iar daca nu are unele goluri umplute de cand era mic, nu poate darui iubire, armonie, echilibru la randul lui. Ce trebuie facut? Specialistii recomanda ducerea copiilor la psiholog, insa daca acel copil este destul de mare pentru a refuza specialistul? Il fortam sa mearga? Sigur ca nu. Fortandu-l sa faca ceva ce nu doreste sau sa mearga undeva unde nu-i place o sa inceapa sa-si urasca parintii, bunicii sau pe cel care il indruma sa mearga acolo. Ideal ar fi apropierea de el, nu prin cuvinte blande si apoi daca observi ca nu-ti raspunde incepi sa urli, nu. Ci prin fapte, cuvinte, imbratisari si apropiere sufleteasca.

Stiu ca nu e usor, poate dura saptamani, luni sau chiar ani, insa e cel mai de durata si eficient. Nu am citit carti despre psihologie, insa am citit carti despre suflet. Aceste carti fac cat o mie de carti de psihologie si iubire.

Atitudinea buna de a privi o problema reprezinta o cale spre rezolvarea problemei. Atitudinea voioasa si plina de optimism poate sa faca minuni, insa doar sa vrei si sa stii sa exprimi acest optimism. Prinsi in valtoarea propriilor ocupatii cotidiene si a planurilor pentru viata, uitam pe cei mici care au nevoie de noi, de ajutorul nostru. Simpla replica: “Du-te la bunica”, “Lasa-ma”,” Joaca-te cu altcineva”, “Uita-te la televizor”, sau cate alte replici, nu fac altceva decat sa inhibe copilul si sa se retraga in sine. Nu o sa-si mai doreasca ajutorul nicicand daca va fi refuzat de prea multe ori.

Relatiile de orice fel sunt cam aceleasi in esenta. Fie ca vorbim despre relatia mama-copil, sot-sotie, frate-sora, toate se bazeaza pe echilbre emotionale. Relatiile sunt fericite daca exista echilibru.

Tot aud in ultimul timp: “Simt ca e prea greu de exprimat, asa ca nu o fac” sau “nu o spun, dar o simt”. Ce pacat, pentru ca restul dintre noi nu stim ca o simti. Arat-o pe chip, spune-o in cuvintele tale.

Trebuie sa realizam ca sunt alti oameni importanti in vietile noastre si ca ceea ce avem nu e din cauza a ceea ce am facut noi, ci din cauza a ccea ce fac si altii pentru noi. E o expresie care bate cale lunga si ii ajuta pe altii sa se simta importanti.

Unele lucruri sunt mai usor de experimentat, cum ar fi sinergia, motivatia, moralul. Important si de retinut este ca, ceea ce oamenii simt, ramane cu ei mai mult timp decat ceea ce vad sau ceea ce isi amintesc. Asa ca, exprimati-va cat mai frumos si cat mai clar pentru a stii si cel de langa voi ceea ce simtiti, fie ca sunt ganduri bune sau nu. Eu sper sa fiti mereu inconjurati de lumina si credinta, credinta ca veti reusi sa fiti impliniti in viata.

 

Pe curand,

A voastra femeie cu aripi de fluture:)