“ - Lasa-ma, nu
mai vorbi cu mine…ignora-ma! ii spuse el aspru ei. Ea statea rezemata de
pat..de abia daca atingea trupul de cearceaful alb al patului. Ramasese muta la
vorbele lui.
-
Dar ce ti-am zis? Ce am facut? raspunse ea… E rau ca spal copii in fiecare seara, ca fac
mancare si gasesti curat? Ce anume iti doresti sa facem?
-
Sa ne separam, raspunde el sec.
-
Dar de ce? Vrei sa divortam?
-
Nu, doar sa ne separam o vreme. Vreau sa fiu
sngur, doar eu cu mine, ai inteles? Pentru ca nu mai suport.
-
Nu mai suporti? Nu stiu cine are copii de
spalat, facut mancare, curat, dadacit sot si copii? Tu sau…eu? Cine merge la
munca noua ore si acasa munceste tot atatea ore? Tu sau…eu? Eu cred ca eu,
dragutule si daca tu nu mai suporti, iti doresti sa fii liber, bine…divortam!
Pleaca, dar daca pleci, fa-o azi!
-
Nu cred ca m-ai inteles, nu vreau sa divortam.
Vreau sa ne separam.
-
Aaaa..ba da am inteles perfect, cred ca tu nu ai
inteles nimic. Poti pleca…unde vrei tu. O sa ne fie bine si fara tine. Vrei
sa-ti fac eu bagajele? Raspunse ea nervoasa, agitata si luata prin surprindere.
Simtise ca se schimbase ceva intre
ei demult, dar nu indraznise sa-l intrebe cu adevarat pentru ca de fiecare data
cand se apropia de locul unde statea el, se ridica si pleca de langa ea. Iar
daca il intreba ce are, ii raspundea ca e obosit si are mult de lucru la
servici. Intr-o zi a vazut din greseala apeluri si mesaje insistente de la o
colega de serviciu, insa cand l-a intrebat, el i-a raspuns ca lucreaza amandoi
la un proiect.
-
Dar parca nu aveai nicio colega?
-
E noua. Raspunse el sec intr-o zi cand l-a
intrebat de mesaje.
Orele tarzii petrecute la munca erau tot mai dese si timpul
petrecut in cuplu tot mai putin.
-
E criza, draga mea. Acum se pune accent pe cei
care vor sa munceasca cu adevarat. Si asa avem rate la banci. Vrei sa imi pierd
locul de munca chiar acum doar sa petrec mai mult timp acasa?
-
Nu, dar cat castig eu poate sa ne acopere 2 luni
daca iti pierzi locul de munca. Cu pregatirea ta, imediat te vei angaja in alta
parte. Cand ne-am casatorit, am facut pasul pentru a fi impreuna si la bine si
la greu, nu-i asa? raspunse ea uitandu-se la el cu dragoste.
“Nu,
categoric nu. Nu o sa fie prea mult aceasta perioada si apoi o sa fie bine.
Acum trebuie sa plec la munca. Incepe o noua zi grea.” O saruta scurt pe obraz
si pleaca grabit. Ea pregateste copii, ii duce la gradinita, apoi pleaca spre
locul ei de munca….. Asta isi aminteste ea pentru a face o legatura intre ceea
ce i s-a intamplat azi. “Propriul meu sot are o aventura, stiu sigur. De aceea
vrea separare.”
-
Ce mai vrei? O intreaba sec. Mi-am facut bagajul
pentru ca e dorinta ta, voi dormi la amicul meu in noaptea asta. Asta iti
doresti?
-
Imi doresc liniste! Si sa ma iubesti, sa-ti
iubesti copii si sa te preocupi de ei. Tu esti prezent acasa fizic, dar esti cu
mintea in alta parte…Si tu daca nu mai suporti traiul bun de acasa, mai bine
pleaca.
-
Vorbesti prostii si m-am saturat! Hai ..paa!
Usa se tranti in urma lui, dupa el se asternuse linistea pe
care ea isi dorise, insa totul era gol in jurul ei, in sufletul ei.
-
Mami, plangi? De ce esti suparata? Unde e tati?
-
Nu dragul meu, nu plang. Sunt cea mai fericita
mama din lumea asta! Te iubesc! Vrei sa dorm cu tine, micutule?
-
Da si imi vei spune si povestea? Intreaba
entuziasmat copilul?
-
Sigur ca da!
Sufletul ei era jumatate tratat din cauza copiilor, insa
cealalta jumatate era zdrobita si plangea…..”
Poate cineva in lumea asta chiar a patit asta.. De ce se
intampla astfel de lucruri? Nu stiu..sunt un simplu om ca si voi, insa stiu un
lucru sigur. Comunicarea e baza unei bune relatii..de orice fel. De afaceri, de
cuplu, de mama-copil, de orice fel de relatii. Ce credeti ca s-a intamplat in
sufletul barbatului? Este oare chiar vorba de inselare cum crede sotia lui? Sau
e doar o inchipuire a ei? Cum vreti sa fie continuarea? Sau vreti sa existe o
continuare? Astept raspunsuri, comentarii din partea voastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu